Sarcina este adesea prezentată ca o perioadă plină de bucurie, entuziasm și emoție în așteptarea bebelușului.

Există însă și o realitate despre care vorbim mult mai puțin.

În loc să te bucuri de primele mișcări ale bebelușului sau să te gândești cu nerăbdare la momentul în care îl vei ține în brațe, te poți trezi captivă într-un șir nesfârșit de întrebări:

„Oare este bine copilul?”

„Dacă se întâmplă ceva cu sarcina?”

„Dacă nu voi face față nașterii?”

„Dacă nu voi fi o mamă bună?”

„Dacă viața mea se va schimba atât de mult încât nu mă voi mai regăsi?”

Unele dintre aceste întrebări sunt firești. Altele pot deveni atât de frecvente și intense încât ajung să ocupe o mare parte din zi.

Aceasta este realitatea pe care multe viitoare mame o trăiesc în tăcere, temându-se că, dacă ar vorbi despre fricile lor, ar fi judecate sau considerate „nerecunoscătoare”.

Anxietatea în sarcină poate apărea pentru prima dată în această perioadă sau poate reprezenta intensificarea unei anxietăți care exista și înainte. Important este să știi că nu trebuie să aștepți până când simptomele devin greu de suportat pentru a cere ajutor.

Cum se manifestă anxietatea în sarcină?

Imaginează-ți că porți cu tine în fiecare zi, pe lângă bebelușul care crește în burtica ta, un rucsac plin cu pietre.

Fiecare piatră reprezintă o întrebare care nu te lasă să te relaxezi:

  • „Dacă nu voi fi o mamă bună?”
  • „Dacă se întâmplă ceva cu bebelușul?”
  • „Dacă nu voi putea face față nașterii?”
  • „Dacă partenerul meu nu va ști cum să mă susțină?”
  • „Dacă celelalte femei se descurcă și eu sunt singura care simte că nu poate?”

Cu timpul, rucsacul devine din ce în ce mai greu.

Când anxietatea se instalează, nu îți tulbură doar gândurile pentru câteva minute. Poți ajunge să fii permanent în alertă, să îți monitorizezi corpul, să cauți informații în mod repetat, să ai nevoie constantă de reasigurări sau să interpretezi diferite senzații ale corpului ca pe semne că ceva rău urmează să se întâmple.

Uneori apare și rușinea:

„Ar trebui să fiu fericită. De ce eu nu pot?”

Și tocmai această rușine te poate face să te izolezi în momentul în care ai cea mai mare nevoie de sprijin.

Care sunt simptomele anxietății în sarcină?

Anxietatea în sarcină nu se manifestă doar prin griji. Uneori, primul lucru pe care îl observi este ceea ce se întâmplă în corpul tău sau faptul că nu mai reușești să te relaxezi.

Poți observa:

  • îngrijorări greu de controlat;
  • senzația că ceva rău urmează să se întâmple;
  • gânduri repetitive sau intruzive;
  • nevoia frecventă de reasigurare din partea medicului, partenerului sau familiei;
  • verificarea repetată a simptomelor sau căutarea excesivă de informații online;
  • dificultăți de concentrare;
  • iritabilitate și neliniște;
  • tensiune musculară;
  • dificultăți de somn care nu sunt explicate doar de schimbările fizice ale sarcinii;
  • palpitații, senzație de lipsă de aer sau episoade de panică;
  • evitarea anumitor situații din cauza fricii.

Prezența unuia sau mai multor astfel de simptome nu înseamnă automat că ai o tulburare de anxietate. Contează cât de frecvent apar, cât de intense sunt și în ce măsură încep să îți afecteze viața de zi cu zi.

Griji firești sau anxietate în timpul sarcinii: cum faci diferența?

Este firesc să ai temeri și preocupări legate de sarcină, naștere și bebeluș. Maternitatea presupune multă incertitudine și foarte multe lucruri pe care nu le putem controla.

Există însă o diferență între o grijă care apare și apoi se liniștește și anxietatea care începe să îți afecteze viața.

O grijă firească poate suna astfel:

„Sper că totul va fi bine la ecografie.”

Anxietatea poate transforma aceeași preocupare în:

„Dacă medicul descoperă ceva grav? Dacă eu am făcut ceva care i-a făcut rău copilului?”

O grijă firească poate fi:

„Mă întreb cum va fi nașterea.”

În anxietate, gândul poate deveni:

„Dacă se întâmplă ceva îngrozitor la naștere și nu voi putea face față?”

Sau întrebarea:

„Oare mă voi adapta la rolul de mamă?”

se poate transforma în:

„Dacă nu voi fi o mamă bună și greșelile mele îi vor afecta întreaga viață?”

Diferența nu stă doar în conținutul gândului, ci mai ales în frecvența și intensitatea lui și în impactul pe care îl are asupra vieții tale.

Grijile firești vin și pleacă și lasă loc și pentru momente de liniște.

Anxietatea, în schimb, poate face mult mai dificil să te relaxezi chiar și atunci când primești informații liniștitoare.

Dacă simți că linia dintre cele două a devenit neclară, poți începe prin completarea testului de anxietate GAD-7 disponibil gratuit pe site. Sunt doar șapte întrebări și poate fi un prim reper pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă cu tine.

Testul este un instrument de screening și nu înlocuiește evaluarea realizată de un psiholog sau de un medic psihiatru.

De ce apare anxietatea în sarcină?

Poate că te-ai întrebat:

„De ce eu am toate gândurile acestea?”

„De ce nu mă pot bucura pur și simplu de sarcină?”

Nu există o singură cauză.

Pentru unele femei, anxietatea exista înainte de sarcină și se intensifică în această perioadă. Pentru altele, apare pentru prima dată odată cu sarcina.

Istoricul personal de anxietate sau alte dificultăți emoționale, experiențele traumatice, o pierdere de sarcină anterioară, problemele medicale din timpul sarcinii, lipsa sprijinului sau alți factori de vulnerabilitate pot contribui la apariția anxietății.

La toate acestea se adaugă ceva fundamental: incertitudinea.

Sarcina ne pune în fața unui adevăr dificil mai ales pentru o persoană anxioasă: nu putem controla totul.

Poți merge la controale, poți avea grijă de tine, poți respecta recomandările medicale și totuși nu poți obține certitudine absolută.

Iar o minte anxioasă caută tocmai această certitudine.

Când nevoia de a face totul „corect” alimentează anxietatea

În jurul maternității există astăzi o cantitate uriașă de informație.

Ce să mănânci. Cum să naști. Cum să alăptezi. Ce produse să folosești. Cum să dormi. Cum să te conectezi cu copilul. Ce să faci și, mai ales, ce să nu faci.

Informația poate fi extrem de utilă.

Dar, atunci când este filtrată prin anxietate, poate apărea senzația că există o variantă perfectă de a face lucrurile și că orice abatere ar putea avea consecințe asupra copilului.

Și atunci începi să cauți mai mult.

Să verifici.

Să compari.

Să întrebi.

Primești o reasigurare și te liniștești pentru o vreme. Apoi apare o nouă întrebare.

Problema nu mai este neapărat lipsa informației. Este nevoia de certitudine.

A fi o mamă bună nu presupune să elimini orice risc și nici să iei fiecare decizie perfect. Maternitatea presupune inevitabil incertitudine, adaptare și multe momente în care înveți din mers.

Gândurile intruzive în sarcină și anxietatea

Uneori, anxietatea poate veni și sub forma unor gânduri sau imagini care apar fără să le dorești.

Primul impuls poate fi să încerci să scapi cât mai repede de ele.

Să le contrazici.

Să cauți pe Google.

Să întrebi pe cineva dacă sigur nu se va întâmpla.

Să încerci să nu te mai gândești.

Dar faptul că un gând apare nu înseamnă că este adevărat și nici că trebuie să îi răspunzi imediat.

Poți începe prin a-l observa:

„Observ că mintea mea îmi spune din nou că ceva rău s-ar putea întâmpla.”

Este o diferență importantă între a avea un gând și a considera că acel gând reprezintă realitatea.

În loc să intri imediat în luptă cu el, poți încerca să îți readuci atenția către ceea ce se întâmplă acum.

Ce poți face când anxietatea în sarcină devine copleșitoare?

Există câteva lucruri simple care te pot ajuta să te reconectezi cu prezentul atunci când observi că ai intrat într-o spirală de îngrijorare.

Poți ieși la o plimbare și să observi ceea ce se află în jurul tău. Poți asculta muzică, colora, găti, tricota, face un puzzle sau orice altă activitate care îți solicită atenția și te readuce în contact cu prezentul.

O tehnică simplă de grounding este să identifici:

  • 5 lucruri pe care le vezi;
  • 4 lucruri pe care le poți atinge;
  • 3 lucruri pe care le auzi;
  • 2 lucruri pe care le miroși;
  • 1 lucru pe care îl poți gusta.

Scopul acestor activități nu este să demonstrezi că gândul este fals și nici să îl faci să dispară cu orice preț.

Scopul este să înveți treptat că poți avea un gând dificil fără ca acesta să îți conducă întreaga zi.

Poți observa:

„Acesta este un gând anxios. Nu trebuie să îl rezolv chiar acum.”

Și apoi să te întorci către ceea ce făceai.

Dacă observi că gândurile intruzive sunt frecvente, provoacă multă suferință sau te determină să verifici, să eviți anumite situații ori să cauți constant reasigurări, este important să discuți cu un specialist.

Uneori, ceea ce pare la prima vedere „doar anxietate” poate necesita o evaluare mai atentă.

Când este momentul să ceri ajutor pentru anxietatea în sarcină?

Nu trebuie să aștepți până când simți că nu mai poți.

Merită să cauți sprijin atunci când anxietatea începe să îți afecteze somnul, relațiile, activitatea zilnică sau capacitatea de a te bucura de momentele în care, în mod normal, te-ai simți bine.

Poate fi important să ceri ajutor dacă:

  • grijile ocupă o mare parte din zi;
  • verifici constant dacă bebelușul este bine;
  • cauți în mod repetat reasigurări;
  • eviți anumite activități din cauza fricii;
  • ai atacuri de panică;
  • gândurile intruzive devin foarte frecvente;
  • anxietatea îți influențează tot mai mult deciziile;
  • simți că nu te mai recunoști în felul în care gândești sau te simți.

A cere sprijin nu înseamnă că ai eșuat în a-ți gestiona singură emoțiile.

Înseamnă că ai observat că ceva îți provoacă suferință și alegi să ai grijă de sănătatea ta mintală.

Cum putem lucra împreună cu anxietatea din timpul sarcinii

În lucrul meu cu femeile însărcinate, nu încercăm doar să facem gândurile neplăcute să dispară.

Încercăm să înțelegem ce se întâmplă cu tine.

Ce declanșează anxietatea?

Ce se întâmplă în corpul tău?

Ce gânduri apar?

Ce emoții sunt acolo?

Ce faci pentru a obține siguranță?

Ce te liniștește pentru câteva minute, dar te face să cauți din nou certitudine mai târziu?

Și, mai ales, de ce ai avea nevoie în acele momente?

Putem lucra foarte țintit pe dificultatea cu care te confrunți sau putem urma unul dintre programele structurate pe care le-am creat pentru femeile însărcinate și mame, în funcție de nevoile tale.

Pentru ca eu să pot înțelege mai bine ceea ce se întâmplă, iar tu să ai timp să observi primele schimbări, recomand un parcurs de minimum trei ședințe.

Uneori, primul lucru de care ai nevoie nu este încă o tehnică, ci să înțelegi ce ți se întâmplă și să descoperi că există o explicație pentru felul în care te simți.

Anxietatea în sarcină poate fi tratată

Anxietatea nu dispare întotdeauna doar pentru că îți spui să nu te mai gândești sau pentru că citești încă un articol despre sarcină.

Există însă intervenții psihologice eficiente pentru tulburările de anxietate, iar sprijinul poate fi adaptat tipului și intensității simptomelor tale.

Nu trebuie să porți singură acel rucsac plin cu pietre până la sfârșitul sarcinii.

Dacă simți că fricile au început să ocupe prea mult spațiu în interiorul tău, putem începe prin a înțelege împreună ce se întâmplă și de ce ai nevoie.

Poate că primul lucru pe care merită să îl auzi astăzi este acesta:

Faptul că ai anxietate nu spune nimic rău despre tine ca mamă. Nu trebuie să fii lipsită de frică pentru a putea fi o mamă bună.

Vindecarea unei mame aduce vindecarea unei întregi generații.

Despre autor

Ana Postelnicu – psiholog clinician, cu focus pe sănătatea mintală perinatală. Lucrez cu femei însărcinate și mame care se confruntă cu anxietate, depresie postnatală, gânduri intruzive, atacuri de panică și alte dificultăți emoționale asociate perioadei de sarcină și postpartum.

Actualizat: august 2026.

Abonează-te la newsletter

Înscrie-te pentru a primi sfaturi personalizate, resurse valoroase și actualizări exclusive direct în inboxul tău. Descoperă noi modalități de a gestiona și face față provocărilor pe care le aduce maternitătea, cu încredere și bucurie.