
Te-ai surprins întrebându-te adesea: „Sunt o mamă bună?” Dacă faci suficient pentru copilul tău? Dacă greșelile te definesc? Dacă țipetele, momentele de epuizare sau zilele în care nu mai ai răbdare te fac o „mamă rea”?
Aceste întrebări sunt printre cele mai frecvente pe care le aud în cabinetul meu de psiholog, dar le-am trăit și eu personal, în primii mei ani de maternitate. Adevărul este că majoritatea mamelor își pun această întrebare, tocmai pentru că le pasă de copilul lor. Și exact acest lucru este deja un semn că sunt mame bune.
În acest articol, vreau să îți arăt cum arată, de fapt, o mamă bună și de ce perfecțiunea nu este răspunsul.
Mitul mamei perfecte
Trăim într-o societate care pune o presiune uriașă pe mame. Social media abundă în imagini cu mame care gătesc mereu sănătos, au case ordonate, copii îmbrăcați impecabil și zâmbete permanente. E ușor să cazi în capcana comparației și să crezi că o mamă bună este cea care face totul ca la carte.
Dar realitatea este cu totul alta. O mamă bună nu este mama perfectă.
O mamă bună nu este cea care:
-
nu țipă niciodată
-
nu oferă niciodată ecrane copilului
-
are răbdare infinită, indiferent cât de obosită este
-
respectă toate recomandările și sfaturile din cărți, fără să clipească
-
reușește să facă totul singură, fără sprijin
Perfecțiunea nu există și nici nu este ceea ce copilul are nevoie. Ceea ce contează cu adevărat este să fii prezentă și autentică.
Ce înseamnă, de fapt, să fii o mamă bună?
Psihanalistul Donald Winnicott a vorbit pentru prima dată despre conceptul de „mamă suficient de bună”. O mamă suficient de bună este cea care răspunde cu grijă și consecvență la nevoile copilului, dar nu în mod perfect.
A fi o mamă bună înseamnă să:
-
fii disponibilă emoțional pentru copilul tău
-
recunoști când greșești și repari relația
-
fii atentă la lumea interioară a copilului, nu doar la comportamentele lui
-
îți dai voie să înveți din mers
-
accepți că vulnerabilitatea face parte din relația mamă–copil
O mamă bună nu se definește prin lipsa greșelilor, ci prin modul în care știe să repare și să revină la conectare.
Semne că ești o mamă bună
De multe ori, mamele vin la mine convinse că eșuează. Că nu fac destul. Că ar trebui să fie mai calme, mai organizate, mai puternice. Dar adevărul este că semnele care arată că ești o mamă bună sunt mult mai simple și mai umane:
-
Îți pui întrebarea dacă ești o mamă bună (o mamă nepăsătoare nu ar face asta).
-
Cauți informații, citești, întrebi specialiști sau alte mame.
-
Îți faci griji pentru copil, chiar și atunci când oboseala te copleșește.
-
Ai momente în care simți vinovăție, ceea ce arată cât de mult îți pasă.
-
Spui „îmi pare rău” atunci când simți că ai greșit.
-
Cauti sprijin atunci când nu mai poți singură.
Acestea sunt adevăratele dovezi ale unei mame bune, nu mesele perfecte sau curățenia impecabilă.
Emoțiile unei mame bune: furie, tristețe, vinovăție
Unul dintre cele mai mari mituri este că o mamă bună nu simte furie, tristețe sau disperare. Nimic mai fals.
O mamă bună simte emoții intense. Uneori țipă. Alteori plânge. Poate simți vinovăție pentru asta. Dar aceste emoții nu o fac mai puțin bună, ci o fac umană.
Copiii învață despre viață și despre emoții văzându-ne și pe noi, mamele, cum le traversăm. Dacă un copil vede că mama lui se enervează, dar apoi își cere scuze și caută să repare, el învață despre autoreglare și compasiune.
De fapt, vinovăția de mamă nu este semnul că greșești mereu, ci semnul că îți pasă. Problema apare doar atunci când vinovăția devine copleșitoare și te împiedică să te bucuri de maternitate.
Mama bună nu înseamnă mama care face totul singură
Un alt mit dăunător este că o mamă bună este cea care nu cere niciodată ajutor. Cea care se sacrifică complet și își pune mereu copilul pe primul loc, uitând de sine.
Adevărul este că o mamă bună știe să își recunoască limitele și să ceară sprijin. Copilul nu are nevoie de o mamă epuizată și nefericită, ci de o mamă care are resurse să fie prezentă.
Îngrijirea de sine este o parte esențială a maternității. Nu este egoism ci este o responsabilitate pe care mama o are față de sine.
Cum să fii o mamă bună pentru copilul tău
Nu există o rețetă unică, dar câteva principii te pot ajuta:
- Fii prezentă, nu perfectă. Copilul are nevoie să fii acolo, chiar și atunci când greșești.
- Vorbește despre emoții. Spune-i copilului că și tu te simți tristă sau furioasă uneori.
- Repară atunci când greșești. Un simplu „îmi pare rău” poate reconstrui conexiunea.
- Cere ajutor. Fie de la partener, familie, prieteni sau un psiholog.
- Ai grijă de tine. Somnul, hrana, timpul personal nu sunt un lux, ci o nevoie.
Așa cum spun adesea mamelor cu care lucrez: copilul tău nu are nevoie de o mamă perfectă, are nevoie de tine așa cum ești, autentică, prezentă, suficient de bună.
Concluzie: poate că ești deja o mamă bună
Dacă ai citit până aici, există o mare probabilitate ca întrebarea „sunt o mamă bună?” să te fi frământat de multe ori. Iar asta este deja dovada că îți pasă și că ești pe drumul cel bun.
Ce-ar fi să îți spui chiar acum:
„Poate că deja sunt o mamă bună.”
Și să stai câteva clipe cu acest gând. Cum se simte în corpul tău? Poate apare ușurare sau o emoție.
Ține minte: o mamă bună nu este o mamă fără greșeli, ci o mamă care își iubește copilul și caută să fie acolo pentru el, chiar și în imperfecțiune.
Trimite acest articol unei persoane interesate pentru a ajuta la răspândirea conștientizării despre ajutorul disponibil. Sănătatea emoțională este importantă și eu sunt aici pentru a susține fiecare mamă în această călătorie.
Abonează-te la newsletter
Înscrie-te pentru a primi sfaturi personalizate, resurse valoroase și actualizări exclusive direct în inboxul tău. Descoperă noi modalități de a gestiona și face față provocărilor pe care le aduce maternitătea, cu încredere și bucurie.
